Sinopsis al unor articole apărute pe această temă.
"A înviat aşa cum a zis." (Matei cap. 28:1-15).
Niciun subiect nu ocupă un loc mai important în Cuvântul Domnului decât ÎNVIEREA, cu excepţia celorlalte două doctrine strâns identificate împreună – RĂSCUMPĂRAREA – (baza speranţei în înviere) şi A DOUA VENIRE A DOMNULUI pentru a-şi stabili Împărăţia, când învierea va fi extinsă asupra lui Adam şi tuturor descendenţilor săi.
Dovezile învierii din morţi a Domnului sunt necesare. Aşa cum este necesar să ştim că Hristos a murit pentru păcatele noastre, tot aşa este de necesar să ştim că Acela ce a murit pentru păcatele noastre a înviat. Se afirmă de către unii că, în realitate, Hristos nu a murit ci doar a leşinat. Apoi, datorită mormântului răcoros, şi-ar fi revenit.
Dovezi rezonabile ale morţii.
1) Moartea Domnului nostru nu se poate să fi fost un caz de moarte clinică, înţepătura din coasta Sa face evident acest lucru. Nu pentru că a fost o rană mortală, ci pentru că a dovedit că Domnul era deja mort. Din coastă a ieşit apă şi sânge.
2) Comandantul roman însărcinat cu execuţia a fost convins de moartea Lui şi i-a raportat lui Pilat, guvernatorul.
3) Cererea preoţilor ca piatra de la uşa mormântului să fie sigilată şi să fie pusă acolo o strajă romană denotă faptul că Isus a fost mort.
4) Prietenii Săi credeau că e mort şi de aceea L-au înfăşurat cu miresme pentru înmormântare, uitând parcă promisiunea Sa privitoare la înviere.
5) Mormântul în care a fost pus Isus era nou, aşa că nu putea fi nici un dubiu cu privire la identitatea celui ce a înviat. "Întreaga provincie ştia că El a murit."
Mărturii ale învierii.
Învierea lui Isus Hristos este confirmată de mulţi martori. Nu se poate spune că toţi aceştia au fost vicleni şi ipocriţi şi că au urmărit foloase din posibilitatea de a păcăli publicul. Dimpotrivă, aceştia au câştigat suferinţe, bătăi, lanţuri,închisoare. Unii au fost decapitaţi, tăiaţi în două cu ferăstrăul, aruncaţi la animale sălbatice. Alţii au rătăcit prin pustiuri, prin munţi, prin catacombe. Ap. Petru a fost răstignit cu capul în jos. Ap. Pavel a fost decapitat la Roma. Toate acestea sunt dovezi incontestabile că au spus adevărul şi l-au apărat cu orice preţ.
Doctrina învierii este specifică religiilor iudaică şi creştină. Celelalte religii ignoră necesitatea unei învieri. Ap. Pavel are o bază solidă şi sigură în învierea morţilor, bazându-se pe faptul că Hristos a înviat. El spune: "Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică şi zadarnică este şi credinţa voastră. Ba încă noi suntem descoperiţi ca martori mincinoşi a lui Dumnezeu; fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos când nu l-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu învie... şi dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor." (1Corinteni cap. 15: 14,15,21).
Nu este rezonabil să presupunem că oameni cinstiţi ar denatura o astfel de chestiune, cum este învierea Domnului. Ar fi o nebunie ca cineva să susţină o problemă de care nu este convins, asumându-şi orice risc. Domnul nostru a spus mai înainte că El v-a învia a treia zi. Orice calcul am face, fie după calendarul iudaic, fie după calendarul modern, vom observa că Isus a stat în mormânt părţi din trei zile. Majoritatea creştinilor cred că învierea a avut loc în prima zi a săptămânii, adică duminică dimineaţa devreme.
Maria Magdalena şi alte femei care au mers dis de dimineaţă la mormânt au aflat că El înviase. Cutremurul de pământ rostogolise deja piatra de la intrare, străjerii fugiseră îngroziţi de prezenţa îngerului. Dar îngerul le-a zis femeilor:"Nu vă temeţi, ştiu că voi căutaţi pe Isus care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat după cum a zis. Duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat. Iată că El merge înaintea voastră în Galileea." (Matei cap. 28:5-7). Pe drum, femeile au întâlnit pe Isus care le-a transmis acelaşi mesaj ucenicilor. Intre timp, străjerii au dat de veste preoţilor despre cele întâmplate. Aceştia au dat ostaşilor mulţi bani pentru a spune că ucenicii lui Isus au venit noaptea şi i-au furat trupul.
Dacă duminică dimineaţa (a treia zi), mormântul în care fusese pus Isus a fost găsit gol, se pare că există trei posibilităţi:
2) Ori duşmanii Lui au luat trupul,
3) Ori Isus a înviat.
Prima ipoteză este greu de susţinut. Ucenicii erau decepţionaţi de cele întâmplate cu Învăţătorul lor. Când Păstorul a fost bătut şi oile s-au risipit. Nu numai că nu se apropiau de mormânt unde era pusă o strajă, dar chiar se ascundeau de frica iudeilor. Este de asemenea absurd să susţinem că duşmanii Lui au luat trupul. Ei voiau ca acel trup să rămână acolo, ca o dovadă a "neînvierii" lui. Când ucenicii au început propovăduirea învierii, duşmanii i-ar fi arătat trupul (dacă l-ar fi furat) punând capăt înşelătoriei creştinilor. Faptul că duşmanii lui Isus nu au putut arăta trupul mort este o dovadă convingătoare că într-adevăr nu îl aveau. Rămâne, deci, ipoteza învierii.
Din darea de seamă a Evangheliilor, reiese că Isus s-a arătat ucenicilor Săi de 11 ori, în cele patruzeci de zile cât a fost cu ei după înviere.
Nu numai că Hristos a înviat, dar vine vremea când toţi oamenii vor învia. Într-o zi, vorbind cu saducheii, care ziceau că nu este o înviere, Isus le spune că se află într-o gravă eroare. (Ioan cap. 22:31,32) "Eu sunt învierea şi viaţa; cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi." Isus a mai spus: "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui." (Ioan cap. 5:28)
Învierea lui Isus Hristos atrage după sine învierea lumii. Realitatea învierii Lui are o semnificaţie profundă. Este un act divin măreţ pe care Stăpânul Universului îl va aplica tuturor făpturilor Sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu