Hristos, Domnul

A venit pe plaiul nostru, fără pompă şi onor,
Copilul din Betleem, Domnul nostru-al tuturor.
Slavă-n locurile-nalte Dumnezeului din cer,
Că-n familia lui David ne-a trimis un mesager.

Într-o iesle, dintr-un staul, s-a născut fără păcat,
Domnul păcii şi dreptăţii, Minunatul Împărat.
Cu iubire altruistă de slavă s-a dezbrăcat,
Să-i dea la om demnitatea şi să-l scape de păcat.

N-a venit să strice Legea, să fie stăpânitor,
Ci s-aducă la toţi pacea şi-nfrăţirea tuturor.
A venit ca să plătească preţul ce-l cerea dreptatea,
Să-l răscumpere pe-Adam şi toată posteritatea.

Nu l-au înţeles evreii, detestându-l cu mânie,
Deşi era scris în carte că El va fi jertfa vie.
L-au urât cu-verşunare, dezvăluindu-şi trufia
Dânşii pretindeau cu toţii că aşteaptă pe Mesia.

Domnul i-a privit cu milă şi le-a spus o profeţie:
"Vă va fi dărâmat templul, casa vă va fi pustie."
Numai singuri ucenicii au crezut atunci solia,
Dar nici ei nu puteau, încă, să pătrundă profeţia.

După Cina de pe urmă a plecat în Ghetsimani,
În grădina cu măslini să fie dat la duşmani.
Iuda Iscarioteanul a venit cu gloată mare,
Cu soldaţi trimişi de preoţi, cu săbii şi felinare,

Şi l-a sărutat pe Domnul. " Iudo, cu o sărutare
Vinzi pe Cel ce va aduce omenirii-ntregi iertare?"
Se-fricară ucenicii, cu toţii l-au părăsit,
Stă scris pe fruntea lui Petru: " şi eu am tăgăduit."

De la Ana la Caiafa, în Pretoriu la Pilat
Şi până sus pe Golgota l-au bătut şi l-au scuipat.
Dar necunoscându-şi vremea când Isus i-a cercetat,
Au dat şansă omenirii ca să scape de păcat.

Şi pe stâlpul infamiei, între tâlhari atârnat,
S-a ispăşit o sentinţă; TOTUL E RĂSCUMPĂRAT.
De atunci privind Golgota înţelegem rostul ei,
Înţelegem şi pe Domnul cum a plâns pentru evrei.

"Iartă-le acum păcatul, ura lor e în zadar,
Va veni o vreme, însă, când vor plânge cu amar
Vor privi atunci spre Mine, spre Acel ce L-au străpuns..."
Simţul nou va spune-n şoaptă: Mesia a fost Isus.