Iubire, giuvaerul existenţei mele,
Atâţea ani ai petrecut cu mine,
Tu-mi eşti şi azi puterea ce mă ţine,
Veşmânt curat ce mă împodobeşti
Cu multe bucurii, dar şi suspine.
La sânul Tău mi-am ancorat nădejdea,
Atunci, demult, când eram un copil,
Cu farmecul Tău tandru şi subtil
Mi-ai fascinat toată fiinţa,
De-atunci te-ador mereu şi te admir.
Nu m-ai lăsat în noapte niciodată
Să rătăcesc pierdut ori părăsit,
Şi-n vremuri de restrişte m-ai iubit
Isuse drag – întâia mea iubire;
Eternă ţintă către infinit.
Înaintând spre orizontul meu de-apus
Rememorez momentele mei grele,
Îţi mulţumesc, că mai trecut prin ele,
Şi-n toată pribegia mea ai fost
Isuse, giuvaerul existenţei mele.
Un comentariu:
Minunate versuri ca de obicei:) Imi place enorm partea: 'Nu m-ai lăsat în noapte niciodată, Să rătăcesc pierdut ori părăsit'. Ce adevarat este. Indiferent cat de greu ne este, El nu ne paraseste si in timp ne ajuta sa mergem mai departe. Iti multumim Doamne!
Persida
Trimiteți un comentariu