Doi ani s-au scurs de atunci – din 31 ianuarie 2006.
RESEMNARE
Privesc raţiunea încercărilor dure prin care am trcut,
Prăbuşirea cuibului pământesc pe care l-am construit cu trudă,
Dar ce pot să spun, când trupul meu nu este decât un fragil cort de lut,
O epavă naufragiată undeva, pe o mare în furtună.
Ştiu că nu sunt decât un fir de praf pe o cumpănă de fântână,
Şi îmi simt firul vieţii în mâinile unui iscusit Ţesător,
Care mă poate smulge din ţesătura Lui desăvârşită,
Însă protecţia dragostei Sale este balsamul meu mângăitor.
Presiunea mâinilor Sale binecuvântate, mă doare cumplit,
Dar ştiu sigur că, îmi va da odihnă în ţara frumoasă a veşniciei.
Prietenul meu drag, prin harul Tatălui şi pentru mine a murit,
Norii ce mi-au brăzdat existenţa vor fi AURORA bucuriei.
2 comentarii:
Domnul sa te binecuvinteze.
Îţi mulţumesc, frate Daniel şi admir încă odată structura delicată a sufletului tău. Îţi mulţumesc pentru că ţi-ai arătat compasiunea faţă de fratele tău, fără zgomot, printr-o simplă propoziţie. Compasiune înseamnă să simţi în inima ta durerea aproapelui tău. Şi tu ai făcut-o. Îţi mulţumesc.
Sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.
Trimiteți un comentariu