Pe marea de sticlă a vremilor noastre
Plutim prin credinţă spre alte meleaguri,
Şi trecem prin marea cu valuri albastre,
Spre noi orizonturi, spre noi idealuri.
E marea de foc şi e marea de sticlă,
Oştiri de piraţi dau atac fără veste,
Dar cârma-i la Domnul şi nu avem frică
De trupe infame cu gânduri funeste.
Purtăm cu noi steagul, făcliile-aprinse,
Urcăm munţii slavei cu paşi cutezători,
Îl adorăm pe Rege cu nostalgii nestinse,
Păstrând vie credinţa că vom fi-nvingători.
Încă puţin şi războiul i-a sfârşit,
Se aude-n văzduh ecoul schimbării.
Nu vor mai fi arme şi niciun conflict,
Ci doar armonie şi liniştea mării.
La ţărmul veşniciei apar corăbierii,
Talazurile mării ne-au vlăguit cumplit,
Dar vine dimineaţa la praznicu-nvierii,
Limanul fericirii spre care am vâslit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu