Creaţia

Dumnezeu a făcut Planul Creaţiei în Sine însuşi. Nu a existat nimic care să-I ceară să creeze. Universul a avut un început şi timpul a avut un început. Singur Dumnezeu este fără început şi fără sfârşit. El este veşnic (Ps. 90v2).

Minţile noastre mărginite nu pot cuprinde întreaga filozofie a creaţiei. Ar fi o impertinenţă din partea noastră, dacă am face speculaţii ca să aflăm motivul ce L-a determinat pe Dumnezeu să creeze Universul, planetele, soarele, luna, stelele şi pe om să trăiască pe Pământ.

Putem face lucrul acesta doar în măsura în care ne-a fost revelat de Cuvântul lui Dumnezeu şi fără să depăşim limitele unei raţiuni sfinte.

Ap. Pavel ne face şi pe noi atenţi în ep. catre Romani: „Şi în adevăr, cine a cunoscut gândul Domnului? S-au cine a fost sfetnicul Lui?... Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.”(Rom. 11:34,36).

Din informaţiile pe care ni le relatează scripturile deducem că în centrul creaţiei este Fiul Său. Domnul Isus Cristos. Unul din scopurile Sale este omul. Numai omul a fost creat după chipul şi asemănare Sa, numai omului i-a dat în stăpânire tot pământul (Gen. 1:26-28) şi numai omului i-a făgăduit o viaţă veşnică(1Tes. 4:17).

Dar pentru a ajunge să se împărtăşească de nemărginita şi nesfârşita bogăţie a harului Său, omul cât este pe Pământ are multe de îndeplinit. Fiind în înţelepciune mărginit, el are nevoie de o perioadă de pregătire.

Dacă omul ar fi infinit în înţelepciune şi capacitate nu ar fi „după chip şi asemănare”, ci ar fi ca Dumnezeu. Dar el a fost făcut mai jos chiar decât îngerii.

Dumnezeu în atotştiinţa Lui a văzut că omul, datorită libertăţii de voinţă, va cădea în păcat, a făcut doar un om, pe Adam „omul dintâi care a fost făcut un suflet viu”(1Cor. 15:45), şi o femeie, pe Eva, „mama tuturor celor vii”(Gen. 3:20). Dumnezeu nu a creat un întreg popor, pentru ca atunci când va cădea să fie nevoie de mai mulţi răscumpărători.

Nu numai omul a fost creat ca să existe veşnic, ci şi Universul cu tot ce cuprinde el. Întreaga creaţie a fost stabilită pentru totdeauna.

Dumnezeu este deasupra Universului, dar locuinţa Şi-a stabilit-o în Universul creat de catre El. Dumnezeu aste „transcendent” – dincolo de spaţiu şi anterior timpului, dar este şi „imanent” – pretutindeni în spaţiu şi mereu în timp.

Dumnezeu nu ne-a dezvăluit unde se află în Univers Tronul Său. Nici nu trebuie să ştim. Noi facem doar speculaţii. Ne este suficient să ştim că de la El a venit Fiul Său ca să răscumpere pe om, iar după moarte şi înviere s-a întors de unde a venit. Ştim de făgăduinţa pe care a făcut-o ucenicilor că, merge să le pregătească un loc şi că se va întoarce să-i ducă şi pe ei „…pentru ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi.”(Ioan 14).

În Universul spiritual locuiesc şi „zecile de mii de îngeri”(Evr. 12:22). Îngerii nu au fost creaţi după chipul lui Dumnezeu, ci ca nişte „duhuri slujitoare.”(Evr. 1:14). Ei formează „oastea cerurilor.”(2Cron. 18:18).

Domnul Dumnezeu să lumineze în continuare peste noi faţa Lui, Duhul Său cel Sfânt să ne întărească credinţa pentru a rămânea mereu ancoraţi în făgăduinţele Sale, orice sacrificii ni s-ar cere!

Amin.