Focul simbolic

Cei mai mulţi oameni cred că Pământul se îndreaptă inevitabil spre o diatrugere catastrofală prin foc. Unii numesc acest lucru „sfârşitul lumii” şi sunt înspăimântaţi de groaza evenimentelor ce vor avea loc. Alţii îi spun „apocalips cataclismic”, deşi definiţia explicativă a cuvântului „apocalips” este „revelaţie, descoperire”. Cert este că, majoritatea oamenilor, chiar şi mulţi din cei ce poartă pe buze numele lu Cristos, se întrec să propovăduiască faptul că planeta noastră, locuinţa omenirii, îşi va găsi sfârşitul într-un infern nimicitor. Se aduc tot felul de argumente în acest sens bazate pe multe versete din Scriptură.

Argumente pro şi contra:

În cartea Eclesiastului, cap. 1 versetul 4 citim: „Un neam trece, altul vine, şi Pământul rămâne vesnic în picioare.”

De asemenea Isaia în cap.45 v 18 spune: „Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu care a întocmit Pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit.”

Un lucru pe care l-a creat Dumnezeu, despre care a zis că este bun, nu este o fiinţă care să fi uzurpat împotriva autorităţii Divine, astfel încât Dumnezeu să-l ardă cu foc.

Dacă Dumnezeu a făcut Pământul, tot El se îngrijeşte ca să dăinuie veşnic.

Ne convingem de acest lucru observând cum în Legea pe care a dat-o poporului Său Israel a prevăzut ca fiecare al şaptelea an să fie un sabat de odihnă pentru Pământ.

Alte versete, însă, par să vină în contrazicere cu cele amintite mai înainte.

Cuvintele ap. Petru din a doua epistolă cap.3 v 10 sună astfel: „În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de marea căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde.” Dacă am înţelege în mod literal spusele lui Petru, atunci atât Pământul literal cât şi Cerurile literale vor fi distruse printr-un foc literal. Ori această interpetrare este departe de adevăr.

Ce efect ar putea avea focul asupra soarelui, care este incandescent şi în interiorul căruia se produc în continuu explozii nucleare.

Cînd Domnul Isus a găsit o comoară într-o ţarină, El a cumpărat nu numai comoara, ci şi întreaga ţarină. Aici ţarina reprezintă întreaga omenire, iar comoara este Mireasa Lui.

Domnul Isus când a fost pe Pământul nostru a spus: „Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.”(Ioan 5:28,29). De asemenea ap. Pavel ne-a spus că va fi o înviere a drepţilor şi a nedrepţilor.

Întrebarea este: De unde se vor scula, dacă tot pământul va arde literal?

Privind lucrurile din punct de vedere al înţelepciunii lui Dumnezeu, observăm că biblia foloseşte în această chestiune termenul de pământ în mod simbolic. Tot aşa este folosit şi focul, în sens simbolic şi nu literal.

Nu Pământul, ca substantiv propriu va fi distrus, ci omul care nu va mai putea fi regenerat. Omul a fost făcut din elementele pământului şi, deci, el este pământ. Acesta va da socoteală de răul pe care l-a făcut câtă vreme a trăit în trup.

Când urmaşii lui Ham, în frunte cu Nimrod, au înălţat în câmpia Şinear o cetate şi un turn (Gen. Cap. 11), ne spune că tot pământul avea o singură limbă. Cine avea o singură limbă, Pământul necuvântător ori oamenii care erau atunci pe pământ?

Astăzi Pământul este poluat, la propriu, de o societate coruptă, depravată şi foarte violentă, care distruge pământul prin diverse forme. Dar Dumnezeu, care are proprietate asupra Pământului, îşi va salva proprietatea şi se va răfui cu cei ce astăzi distrug Pământul. „Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi prooroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici şi mari, şi să prăpădeşti pe cei ce prăpădesc Pământul.”(Apoc. 11:18).

Pământul este aşternutul picioarelor lui Dumnezeu (Isaia 66:1). Acest loc va fi binecuvântat de către Dumnezeu pentru eternitate.

Nicio forţă a omului, nicio forţă a naturii nu va putea da foc Pământului pe care Dumnezeu nu l-a făcut în zadar, ci l-a făcut ca să fie locuit. Pământul va deveni ca o grădină a Edenului (Isaia 35). Omul regenerat va trăi în această grădină a frumuseţii o bucurie nesfârşită.

„Toată ţara va ajunge ca şesul Iordanului…”(Zah. 14:10).

Căci gura Domnului a vorbit!

Amin.