Fii creştin!          

Fii pom de lângă drum bine sădit

Şi nu te înălţa mai sus de nori,

Să nu te plângi de eşti mereu lovit,

Că orice pom cu fructe e zdrobit

Când îşi dă rodul său la trecători.

Fii stâncă neclintită de granit,

Înfruntă cu mândrie orice valuri;

Furtuna de te-ameninţă cumplit,

Rămâi reperul către infinit,

Sfidând învolburatele talazuri.

Fii o corabie ce duci bucate

La cei ce n-au nici pâine şi nici casă;

Serveşte-ţi semenul cu bunătate,

Nu-i treaba ta să-l judeci de păcate,

Tu să-l iubeşti şi să-l inviţi la masă.

Fii candelă ce luminezi cărarea

Atâtor ignoranţi şi oropsiţi,

Lumina le va arăta purtarea,

Tu să le spui mereu despre chemarea

Spre piscurile munţilor cei sfinţi.

Fii pe un vârf de munte o cetate

Privită cu respect de trecători,

Să fii un templu cu uşi descuiate,

Ferestrele să-ţi fie luminate;

Aşa să te găsească Domnu- n zori!