Când rătăceam pe căi deşarte
Şi tristă colindam prin lume,
Tu m-ai chemat din adâncimi
Şi sus de tot pe înălţimi
Mi-ai revelat un singur nume.
El şi-a întins atunci mataua,
Cu dragoste m-a învelit,
Mi-a dat să am şi eu o haină,
Ce poartă-n ea o sfântă taină.
A Celui ce m-a mântuit.
E haina albă de logodnă,
Pe care Domnul meu iubit,
În cei trei ani şi jumătate,
A câştigat-o cu dreptate,
Când pe Golgota S-a jertfit.
De-atunci, prin Valea Pribegiei,
Mă simt mereu atrasă sus;
Îmbracă-mă, iubit Părinte,
În haine şi podoabe sfinte,
Să fiu plăcută lui Isus.
CHEMAREA
M-ai chemat din adâncimi
Şi apoi m-ai dus,
Sus de tot, pe înălţimi,
Bunul meu Isus.
Mi-ai întins a Ta manta
Şi m-ai învelit,
Pete negre de pe haină
Le-ai acoperit.
Eram zgură şi rugină
Când Tu m-ai chemat,
Jertfa crucii Tale, însă,
M-a eliberat.
RODICA DRAGOŞ.
2 comentarii:
Multa pace,
Nu am cuvinte de multumire pentru tot ceea ce postati pe acest blog. Citesc de nenumarate ori discursurile si poeziile postate pana acum. Ne ajutati sa fim mai aproape de scumplul nostru Mantuitor si va multumesc pentru aceasta. Domnul sa va ajute sa postati in continuare:) Dumnezeu sa va binecuvinteze!
Persida Nanestean
Sunt plăcut surprins de comentariile tale, pentru care îţi mulţumesc. Această încurajare este ca o rază de soare pe o floare ce sta să se închidă. Mă bucur că poţi trece de învelişul mecanic al lucrurilor şi îţi plac profunzimile. Dă în continuare atenţie Zidirii spirituale şi perseverenţa ta va fi răsplătită. Dacă vreodată mai scrii comentariu, să-mi spui "tu".
Domnul te binecuvinteze din SION.
Iuliu Dragoş.
Trimiteți un comentariu