Jugul Bun

"Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară." (Matei 11:29,30).

Jugul este simbolul robiei. Fiecare om poartă pe grumaz un jug, fie că recunoaşte, fie că nu recunoaşte. "Nu ştiţi că dacă vă daţi robi cuiva de care ascultaţi, sunteţi robi aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? (Romani 6:16). "...căci fiecare este robul lucrului de care este biruit." (2Petru 2:19). Dumnezeu zice prin profet: "Este bine pentru om să poarte un jug în tinereţea lui. Să stea singur şi să tacă, pentru că Domnul i l-a pus pe grumaz." (Plângerile lui Ieremia 3:27,28).

Dacă se întâmplă aşa, dacă Domnul i l-a pus pe grumaz, atunci este un jug bun, care va aduce bine. Realitatea zilelor noastre, însă, ne demonstreză altceva. Omenirea este încătuşată în juguri despotice şi heteroclite. Marea tristeţe este că, epidemia jugurilor false, această molimă a sedus şi seduce pe mulţi, chiar dintre copiii lui Dumnezeu.

Sunt o mulţime de juguri. Amintesc, doar câteva: jugul egoismului, jugul meloman, jugul financiar, jugul comercial, jugul politic, jugul social, jugul păcatului, jugul mândriei deşarte etc. Toate aceste juguri rănesc pe cei ce le poartă şi le întunecă raţiunea. Toţi cei care poartă astfel de juguri, muncesc din greu, îşi fac planuri, i-au hotărâri, uneori dau faliment, se supără, se chinuie, se descurajează, se încurajează, iar unii cad în disperare. În lupta lor turbată după avere şi finanţe, sunt jefuiţi de adevărata fericire. Scopul Domnului Isus este ca, la timpul potrivit să elibereze pe toţi oamenii din tot felul de juguri. Cei care astăzi vor să fie scăpaţi de jugurile împovorătoare, trebuie să se predea cu totul lui Hristos şi să i-a jugul Lui asupra lor.

În Evanghelia după Matei cap. 11:29,30 – cuvinte pe care le-am citit la început – Domnul nostru s-a adresat, în primul rând evreilor. El a fost trimis la oile pierdute a casei lui Israel. Deşi, pe vremea aceea evreii se găseau sub jugul roman, un jug foarte greu, nu credem că Domnul s-a referit la acel jug. Un alt jug greu apăsa asupra lor. Era jugul Legii. În imperfecţiunea lor, evreii s-au împotmolit şi nu l-au mai putut duce. Nu pentru că Legea era neraţională şi nedreaptă, ci imperfecţiunea lor a făcut ca acest jug să fie imposibil de dus. Domnul Isus ţinând Legea a dovedit măsura deplină a capacităţii unui om perfect. La vremea aceea, Isus îi cheamă pe israeliţi să vină sub jugul Lui. Dar aveau un lucru de îndeplinit – să moară, pentru a deveni Creaţii Noi. Să moară nu numai faţă de Legământul Legii, ci faţă de toate speranţele şi perspectivele pământeşti. Au răspuns câţiva ucenici, care s-au asociat cu Mesia. Isus a început atunci o lucrare neînţeleasă de nimeni. A început o Creaţie Nouă.

Noi nefiind evrei, n-am fost niciodată sub jugul Legii, totuşi noi am avut de purtat o povoară grea care ne dobora la pământ. Era jugul păcatului şi a morţii. Aduceţi-vă aminte câtă mângăiere am aflat în cuvintele Învăţătorului, câtă speranţă, câtă bucurie, câtă pace în inimi, atunci când am auzit că: toţi cei împovoraţi să vină la El, să ia jugul Lui asupra lor. Ei sunt asiguraţi că jugul Lui este uşor. Este uşor în sensul că, se poate purta şi nu produce răni. Este uşor pentru că Domnul este cu noi în jug. Îsuşi Domnul spune că are un jug uşor, confortabil şi plăcut. Jugul Lui este un jug elastic. Este mare pentru cei mari, este mic pentru cei mici. Domnul duce pentru noi tot ceea ce nu putem duce.

Se cere perfecţiune pentru a purta acest jug, iar noi suntem imperfecţi. Dacă noi avem numai o zecime de perfecţiune şi nouă zecimi imperfecţiune, Domnul va duce pentru noi cele nouă zecimi care ne lipsesc. Dacă avem jumătate imperfecţiune, Domnul va duce cealaltă jumătate. Carnea s-ar putea să sufere, dar spiritul se bucură. Sub aranjamentul Dumnezeiesc nu i se cere nimănui mai mult decât poate. Dar cât poate i se cere. Oricum, Domnul are de completat la jertfa fiecăruia, chiar şi a celui ce aduce sută la sută.

Dacă privim la experienţele ap. Pavel, la suferinţele lui, puţini am spune că jugul lui Hristos este uşor. Şi totuşi, paradoxal, lui Pavel i s-a părut uşor. Pentru Domnul a fost în stare să piardă toate lucrurile care, pentru el erau câştiguri, să le considere ca pe nişte gunoaie, numai ca să câştige pe Hristos şi să fie găsit în El. A luat pe grumaz jugul lui Hristos şi cu umilinţă s-a supus conducerii Lui, oriunde a fost. "...În osteneli şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori a căpătat de la Iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori a fost bătut cu nuiele; odată a fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu el; o noapte şi o zi a fost în adâncul mării. Deseori a fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul său, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii între fraţi mincinoşi. În osteneli şi necazuri, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte! Şi pe lângă lucrurile de afară, în fiecare zi îl apăsa grija pentru toate Bisericile." (2Corinteni 11: 23-28). Omul acesta, care a trăit în carne şi oase ca noi, a putut să afirme printre toate acestea că: "...simte plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare." (2Corinteni 12: 10).

"Eroii sunt eroi când se bazează pe a lor preamărire."

Nici jugul diaconului Ştefan nu a fost mai uşor, dar l-a purtat cu demnitate, şi chiar în timpul când duşmanii lui îl omorau cu pietre, a îngenunchiat şi a strigat cu glasul tare: "Doamne nu le ţinea în seamă păcatul acesta!" (Faptele Apostolilor 7:60).

De unde vine, oare, această bucurie de a te repausa mereu în făgăduinţele lui Dumnezeu? Aceasta este odihna dulce a minţii care cugetă mereu la armonia din Casa Tatălui, unde suntem aşteptaţi cu drag. Valoarea acestei odihne nu se poate cunoaşte, decât atunci când ajungem în probele suferinţelor. Domnul ne dă cheia prin care să rezistăm: "...învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; Luaţi jugul Meu asupra voastră..." Fie ca Tatăl nostru ceresc să ne ţină credincioşi adevărului Său, până ne va chema cu bucurie în patria Sa. Amin!