Doamne, Tu mă cercetezi,
Când stau jos şi când mă scol,
Gândurile mi le vezi,
Fără Tine mă simt gol...
Toată fiinţa mea o ştii,
Toate simţurile vii.
Şi Tu-mi ştii cuvântul meu,
Nici nu-mi ajunge pe limbă,
Iar când simt balsamul Tău,
Toată viaţa mi se schimbă...
Eu mereu mă simt de vină,
Tu mereu îmi eşti lumină.
Unde mă voi duce , oare,
De la faţa Ta, Stăpâne?
Tu mă umpli de candoare,
De virtuţile creştine...
Tu eşti Regele meu drept,
Tu eşti focul meu din piept.
Când în adâncimi de taină,
M-ai ţesut în chip ciudat,
Din pământ mi-ai făcut haină,
Şi suflare Tu mi-ai dat...
Te laud că m-ai făcăt
O fiinţă dintr-un lut!
Când eram în nefiinţă
Şi cu ochii mă priveai,
Cu divina Ta ştiinţă,
Cartea Vieţii îmi scriai...
Cât este de nepătruns
Gândul Tău şi de ascuns.
Cercetează-mă, Părinte,
Şi cunoaşte-mi inima;
Pune-n ea îndemnuri sfinte,
Să prosper pe calea Ta...
Şi din lumea de urgii,
Du-mă Doamne-n veşnicii.
Rodica Dragoş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu