Măreţul soare străluceşte,
De mii de ani n-a obosit,
Doar omul singur nu gândeşte
Cine e Cel ce l-a-ntocmit.
Sunt nesfârşite mărturii,
La vastul Univers privind,
Planete, stele, galaxii,
Oceane, mări ce se întind.
Toate spun fără cuvinte
Despre Acel ce le-a creat,
Dar omul nici nu ia aminte...
O, om!, ce mult ai de-nvăţat!
Rodica Dragoş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu