Un război drept (continuare)

În războiul drept pe care îl ducem, avem un precedent, pe Domnul nostru Isus Hristos. El a luptat trei ani şi jumătate, fiind atacat atât de forţe nevăzute, cât şi de farisei, cărturari şi saduchei, dar nu i-a trecut prin minte nici un moment să se retragă de pe câmpul de bătaie. Curajul Său pe cărarea îngustă inspiră inimii noastre respect şi admiraţie. Superb Luptător, Nobil Învingător! A apărat "cauza" lui Dumnezeu cu suprema jertfă a vieţii Sale. Ap. Petru ne spune: "Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi, şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui." (1Petru 2:21). El a ajuns la acest rezultat prin credincioşia faţă de Tatăl Său. Plăcerea de a face voia Celui ce l-a trimis, a fost bucuria pe care o avea înainte. Uneori, când lupta ni se pare inegală, când forţele întunericului ne i-au prin surprindere, când dezastrul ni se pare prea mare şi învingerea cu neputinţă, atunci ne vine gândul că lupta noastră nu are nici un rost şi ar fi mai bine să abandonăm. Acesta este un cuget de la cel rău. El de la începutul căii noastre a folosit cea mai sofisticată tehnică pentru a ne demoraliza şi a ne pierde încrederea în Conducătorul nostru. Să nu ascultăm şoaptele lui şi să nu ne pierdem curajul. "Curajul nu înseamnă a merge înainte când poţi, ci a merge înainte atunci când ţi se pre că nu poţi." Domnul ne spune să îndrăznim că El a biruit lumea. Să luăm aminte la ce spune apostolul în ep. către Evrei 12:3, "Uitaţi-vă dar cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre." Despre apostoli aflăm că au fost ca nişte "locotenenţi" în armata Domnului. Au fost cei 12 viteji care au luptat lupta bună a credinţei cu stoicism şi dăruire şi care au sigilat paginile istoriei cu sângele lot.

Ap. Pavel ne spune despre un duşman bine cuibărit în fiinţa noastră, care este firea pământească. Aceasta totdeauna "...pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora..." (Galateni 5:17). Prisbiterul Iacov ne spune despre un alt duşman, lumea. Nu persoane din lume, ci spiritul lumii pe care trbuie să-l învingem, altminteri ne este pereclitată poziţia. Tot Iacov ne spune şi despre diavol, recomandându-ne să ne împotrivim lui şi el va fugi de la noi. Ap. Petru aminteşte aceeaşi duşmani. El ne atrage atenţia să nu dormim în "post" şi duşmanul să ne ia prizonieri. Comandantul nostru este nevăzut, întocmai ca şi conducătorul duşmanilor noştri. Războiul se duce pe plan psihic. Acest soi de duşmani pot fi învinşi numai prin rugăciune stăruitoare, post şi priveghere. Orice sacrificii ni s-ar cere, să ţinem totdeauna sus Steagul de luptă. Cine nu ar dori ca, după un război de mai mulţi ani să devină învingător?

Dumnezeu a făcut multe promisiuni prin Cuvântul Său tuturor celor care se luptă pentru Domnul şi pentru adevăr. Împăratul Slavei, Cel viteaz în luptă "...va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut." (Apoc. 21:4).

Merită să purtăm acest război drept. Amin.