Adunarea

Când vin fraţii să se-nchine
La Părintele ceresc,
Râuri de iubire pline
Curg din tronul Părintesc.

E o dulce armonie
Şi-un fior adânc ne leagă,
Când sorbim din Apa Vie
Şi cântăm cântări de slavă.

Nimeni n-ar putea descrie
Câtă dragoste şi zel,
Poartă-n piept cu bucurie
Cei ce sunt mereu cu El.

Iar cei care niciodată
N-au gustat amărăciune,
Care n-au trecut Chedronul,
N-au luptat în rugăciune,

Ce ştiu ei despre tristeţea
Din Grădina Ghetsimani,
Despre Domnul şi nobleţea
Arătată la duşmani?

Ce ştiu ei despre Golgota,
Despre preţul ce s-a pus,
Despre crucea suferinţei,
Despre Mirele Isus?

De aceea, Adunarea
Şi societatea Lui,
Ne transformă caracterul
După voia Tatălui.

Noi urcăm cu drag Calvarul,
Fie el oricât de greu,
Vom striga aşa, ca David:
"Să trăiască Domnul meu!"

Vă chemăm pe toţi cu noi,
Să aflaţi şi voi iubirea;
Domnul nostru tuturora
Vă oferă mântuirea.

Rodica Dragoş.