Pe drumul vieţii am căzut,
Dar am fost ridicată;
Mi-a spus că timpul nu-i pierdut
Să fiu şi eu salvată.
Mi-a spus să merg şi să lucrez
În holda Sa şi eu,
Şi dintre snopii lui " Boaz",
S-adun spice mereu.
Din zori de zi şi până-n seară
M-am străduit, dar n-am putut
S-atrag atenţia lui " Boaz",
Aşa precum făcu-se Rut.
La noapte voi veghea mereu
Şi fără să mă prindă somnul;
Voi strânge-n braţe pe "Boaz"
Acest "Boaz" care e Domnul.
Sunt tristă şi-mi este ruşine
De rodul mic ce l-am adus...
Mă-ntreb, la ţărm când voi ajunge,
Mă vei primi, Iubit Isus?
Rodica Dragoş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu