Iubiri Altruiste

Altruismul este în opoziţie cu egoismul. Tot aşa făptura nouă este în opoziţie cu cea veche. Numai în minte şi voinţă au trecut lucrurile vechi. De fapt, lupta nu încetează până când muritorul acesta îl vom depune în ţărână. Ap. Pavel sintetizeză bine conflictul când zice: "Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi." (Galateni 5:17). Şi totuşi, în această continuă încleştare, iubirea dezinteresată trebuie să fie trăsătura definitorie a creştinului. "Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietatea altuia." (Romani 12:10).

Coarda iubirii altruiste a fost atinsă mai întâi de Domnul nostru Isus Hristos, care ne-a spus şi nouă: "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc." (Matei 5:44). Când Isus şi-a ales ucenicii a manifestat faţă de ei o iubire sinceră. "Nu voi M'aţi ales pe mine; ci Eu v-am ales pe voi..." (Ioan 15:16). Când şi-a dat viaţa nu a fost îndemnat să creadă că noi îi vom da vre-o recompensă. El ştia că majoritatea neamului omenesc, tot neascultători vor rămâne şi totuşi au devenit obiectul iubirii Sale. Sfintele Scripturi ne zugrăvesc câteva iubiri dezinteresate petrecute între fiii oamenilor.

IONATANşi DAVID

Iontan era un prinţ de viţă regească. El era, desigur, moştenitorul aparent al tronului lui Isael. David trăia cu tatăl său în Betleem. El era un simplu cioban. David a plecat la fraţii săi ca să-i vadă, pentru că ei luptau sub steagul lui Israel, în armatele lui Saul. Ajunge în luptă cu uriaşul Goliat pe care îl omoară, eliberând pe Israel de Filisteni. Este dus înaintea regelui Saul. Poporul îi cânta osanale pentru că el era eroul zilei. Ionatan îl privea şi vedea pe probabilul rege viitor al lui Israel. Ionatan era conştient că înălţarea lui David la treapta de onoare şi mărire pe tron, ar fi însemnat ca el să fie înlăturat. Dacă în inima lui ar fi fost răutate şi egoism s-ar fi opus, desigur. Dimpotrivă, când Saul a terminat de vorbit cu David, sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui David şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul său. La fel şi David s-a lipit de Ionatan. Când Saul şi Ionatan au murit pe muntele Ghilboa, David face o cântare de jale şi zice: "Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată: mai pe sus de dragostea femească." (2Samuiel 1:26).

NAOMI şi RUT

Prietenia dintre Naomi şi cele două nurori ale sale, Rut şi Orpa, ne arată două feluri de iubire. Orpa îşi iubea soacra, însă nu cu o iubire înaltă şi nobilă. Câmd Naomi s-a hotărât să se întoarcă din ţara Moabului în ţara lui Iuda, ea a zis nurorilor sale, care doreau s-o însoţească: "Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei." Orpa şi-a sărutat soacra şi s-a întors la poporul ei. Cu Rut nu tot aşa au stat lucrurile. Rut îşi iubea soacra cu o iubire dezinteresată. S-a alipit de soacra sa şi a zis: "Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu." (Rut 1:16).

IOAN BOTEZĂTORUL

Când Iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi Leviţi să întrebe pe Ioan: "Tu cine eşti?, eşti Ilie?, eşti proorocul sau cine eşti?" Dacă în inima lui Ioan ar fi fost egoism şi mândrie personală, o dorinţă pentru onoare de sine, ar fi putut zice: Eu sunt un trimis al lui Dumnezeu ca să vă întorc inimile spre El. După mine va veni unul care o să vă spună multe, dar eu am venit primul. Dimpotrivă Ioan răspunde: "Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-l cunoaşteţi. El este Acela care vine după mine, - şi care este înaintea mea; eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui." (Ioan 1:26, 27).

Să exersăm şi noi în fiecare zi iubirea altruistă – fructul copt al Spiritului Sfânt. Amin!