Lumini în Întuneric

Într-o cuvântare măreaţă, cuprinzând maximum de spiritualitate, Isus rosteşte de pe platoul unui munte "FERICIRILE". Ecoul acestor cuvinte sublime a pătruns adânc în inimile pescarilor de pe Marea Tiberiadei. Pentru ucenici, Isus era un Făcător de minuni care îi fermeca. Avea o fire atrăgătoare, un fel plăcut de a fi. Vorbea cu autoritate. În dragostea Lui nemărginită pentru o lume pierdută, încleştaţi de ură fratricidă, roasă de desfrâu şi patimă, de moarte şi păcat, Isus le spune prietenilor Săi că ei sunt lumina lumii. Evident că această afirmaţie nu a fost făcută ucenicilor de complezenţă, ci a fost un act deliberat din partea Domnului.

"Voi sunteţi lumina lumii. O cetate situată pe un munte nu poate să rămână ascunsă... Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri." (Matei 5:14,16).

Cum se poate acest lucru? Apostolul Ioan în prima sa epistolă, cap. 1 v 5 ne spune: "... Dumnezeu e lumină..." Tot Ioan, în Evanghelia sa cap. 8 v 12, redă expresia Domnului: "Eu sunt lumina lumii." Nu suntem într-o dilemă? Trei afirmaţii diferite pot fi toate trei adevărate? Ce l-a determinat pe Isus să spună unor pescari şi vameşi:"Voi sunteţi lumina lumii?" Ioan Botezătorul care a fost cel mai mare dintre prooroci nu a fost numit lumina. "Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta este adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume." Dar Lumina aceasta ajunsă odată în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina. "A venit la ai Săi, şi ai Săi nu l-au primit. Dar tuturor celor ce l-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:11,12). Ap. Pavel le spune Efesenilor: "Odinioară eraţi în întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul. Umblaţi deci, ca nişte copii ai luminii." (Efeseni 5:8). Sfintele Scripturi numesc pe cei unşi cu Spirit adevărata lumină.

Cum se pot cunoaşte aceştia? "Îi veţi cunoaşte după roadele lor."(Matei 7:16). "Căci roada luminii stă în orice bunătate, în neprihănire şi în adevăr."(Efeseni 5:9).

Un alt indiciu pentru a cunoaşte pe cei ce sunt lumină şi umblă în lumină este menţionat de ap. Ioan. "Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum." (1 Ioan 2:9).

Revenim puţin la Ev. după Matei cap. 5. Prin cuvintele Sale îndreptate către ucenici – atât FERICIRILE cât şi voi sunteţi sarea pământului şi lumina lumii – Domnul a dezvăluit ucenicilor, în auzul mulţimii, ce înseamnă realmente a fi urmaş a lui Hristos.

Acum aproape 2000 ani, Pământul a avut onoarea să fie cercetat de adevărata Lumină. În Isus erau concentrate viaţa şi Lumina oamenilor. Această Lumină a luminat, luminează şi va lumina pe orice om venind în lume. Pe tot parcursul vârstei creştine, acest obiectiv – de a fi lumina lumii – a fost îndeplinit de adevăraţii urmaşi ai Domnului. Căci Dumnezeu care a zis: "Să lumineze lumina din întuneric", ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să străluciască lumina cunoştinţei slavei lui Dumnezeu pe faţa lui Isus Hristos. (2 Corinteni 4:6). Prin ei Dumnezeu a luminat lumea, nu direct ci, reflexiv. Toţi cei prin care Domnul a reflectat lumina peste lumea aflată în întuneric, sunt demni de a fi numiţi: "Voi sunteţi lumina lumii". Aceştia traversează noaptea de păcat a omenirii fără să se lase influenţaţi de metode, idei şi obiceiuri ale altor oameni. Eroismul lor stă în curajul şi capacitatea pe care o posedă de a se ridica deasupra dogmelor, deasupra ignoranţei, deasupra sclaviei religioase. Domnul să ne facă pe toţi lumini în întunericul ce încă mai domneşte. Amin!