RĂBDAREA - măsura puterii de credinţă

Răbdarea este însuşirea de caracter, care ne face în stare a suporta dureri, neplăceri, suferinţe morale şi fizice, fără a opune rezistenţă. Experienţa vieţii ne arată că, nici o virtute nu face atâta cinste caracterului nostru de creştini, nu câştigă mai multă aprobare din partea conştiinţei lumii şi nu glorifică atât de mult pe Dumnezeu - ca răbdarea.

Răbdarea este un atribut al Tatălui ceresc. "El este îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate." (Ps. 103:8). Răbdarea vine din iubire, cea mai frumoasă trăsătură a Caracterului divin. Dumnezeu n-a fost surprins de mândria "heruvimului", nu s-a tulburat nici atunci când Adam a căzut. A răbdat şi rabdă, încă, toate mârşăviile şi împotrivirile păcătoşilor cu mult calm şi linişte, aşteptând ca planul Său să fie finalizat şi să aducă binecuvântare întregii omeniri. Atunci răbdarea Lui va avea sfârşit. Dar până atunci îndelunga Sa răbdare la triumful nedreptăţii nu vrea să însemne că prea puţin Îi pasă de nelegiuire. "Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi..." (Fap. 17:31).

Creşterea noastră în cunoştinţă ne ajută să creştem şi în răbdare. Creştinul fără răbdare este slab şi în privinţa credinţei. În ep. lui Iacov cap. 1 v 4 citim: "Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desîvârşiţi, întregi, şi să nu duceţi lipsă de nimic." Progresele în viaţa spirituală nu stau numai în a gusta mângăierile pe care ţi le dă harul, ci mai degrabă a suferi necazurile în tăcere, cu lepădare de sine, cu smerenie şi răbdare. Ap. Pavel ne spune: "Fiţi răbdători în necaz." (Romani 12:12). Termenul "necaz", înseamnă presiune, durere, suferinţă. Iar termenul "răbdare", înseamnă perseverenţă, stăruinţă. Iacov, de asemenea, ne spune să privim ca o mare bucurie atunci când avem de trecut prin diferite încercări, ca unii care ştim cu certitudine că, încercările credinţei noastre ne dezvoltă răbdarea. Suntem în toate zilele în mâna lui Dumnezeu. El ne creşte, ne ocroteşte, ne dă educaţie. "Ne păzeşte în primejdie, ascultă şi cel mai lin oftat al nostru." Numără paşii de pribeag şi chiar lacrimile sunt adunate pentru a fi scrise în cartea Sa de aducere aminte. Dacă trebuie să ne mustre, ori să ne pedepsească, o face pentru dezvoltarea şi echilibrarea caracterului nostru. Să ne punem la dispoziţia Lui cu răbdare. Pedeapsa Lui trece totdeauna prin inima Sa de Tată. "...căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor." (Pl. Ieremia 3:33). El ştie ce ne este necesar. Cunoaşte măsura şi greutatea tuturor necazurilor noastre.

Pe de altă parte, suferinţele noastre sunt ca nişte fire de praf pe talerele unui cântar, faţă de chinurile prin care a trcut Mântuitorul. El este modelul perfect în răbdare. Modele pot fi şi alţi înaintaşi ai noştri. Uitaţi-vă bine la bătrânul Iacov. Rahela, soţia lui, moare. Foametea îi ameninţă existenţa. Pierde pe Iosif şi Beniamin. Dar Iacov rabdă toate acestea. Răbdarea lui este răsplătită când Iacov avea 130 ani. Atunci pe norii necazurilor sale a apărut "curcubeul". Se coboară în Egipt unde ajunge un neam mare.

Un alt exemplu de răbdare este Iov. A pierdut tot ce avea. A trecut prin suferinţe fizice teribile. Dar deşi imperfect, a rezistat ca un erou. La urmă apare şi pe cerul său "curcubeul". Dumnezeu îl numeşte drept şi nu numai că i-a restituit bogăţia, ci îi dă cu mult mai multe binecuvântări ca cele dintâi.

Fibra morală a răbdării creşte numai hrănită cu stress. Maturizarea are loc numai după ce ai trecut prin furnalul încercărilor. Acolo se vede câte carate are răbdarea ta. "Dacă slăbeşti în ziua nacazului, mică îşi este puterea", ne spune Înţeleptul. (Prov. 24:10). Una dintre florile ce formează buchetul credinţei noastre se numeşte RĂBDARE, această apreciată roadă a Spiritului Sfânt. "Căci aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce va fost făgăduit." Amin.