Indispensabila odihnă

Fiecare creştin are nevoie de odihnă. Odihnă trupească pentru recreere.

Isus a spus odată ucenicilor care erau obosiţi: “Veniţi singuri la o parte într-un loc pustiu şi odihniţi-vă puţin.”(Marcu 6:31).

Orice lucru nedesăvârşit are nevoie de odihnă. Inclusiv pământul. Aşa a hotărât Dumnezeu. Vă amintiţi despre anul sabatic pe care trebuiau să-l respecte evreii?  Încetau lucrul pământului timp de un an pentru ca el să se odihnească.

După odihnă ne refacem fizic. Suntem mai viguroşi, cu forţe proaspete.

Spre deosebire, însă, de această odihnă trupească, căpătată prin recreere şi somn, noi avem nevoie de odihnă spirituală. Cea mai bună recreere , în acest domeniu, este relaţia şi comuniunea noastră cu Dumnezeu.

Când Domnul zice: “Rămâneţi în Mine”- aceste cuvinte ne transmit ideea de odihnă, de linişte. Odihnă, însă, nu se capătă prin inactivitate. Făgăduinţa odihnei este legată de chemarea la lucru. “Luaţi jugul Meu…”(Matei 11:29).

Dacă evreilor le-a fost dată, prin Lege, o zi din şapte ca să se odihnească, pentru creştini toată viaţa lor de umblare în urmele Mântuitorului este o odihnă; odihnă în făgăduinţele lui Dumnezeu. “Deci, fiindcărămâne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentru că aceeia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, El hotărăşte din nou o zi: “Astăzi” – zicând în David, după atâta vreme, “Astăzi dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile.” (Evrei 4:5,6).

Avem nevoie de odihnă trupească pentru a încetini procesul degradării noastre fizice, dar mai presus de aceasta avem nevoie de odihnă spirituală.

Bucuria vieţii spirituale este direct proporţională cu odihna pe care o avem în Cuvântul Său. Această odihnă este indispensabilă.

Domnul fie binecuvântat!